youtube facebook

Cuie

Un cui este o piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn (de cele mai multe ori este cilindrică și de metal) cu care se fixează între ele diferite piese sau care se bate în zid, în lemn sau în altceva pentru a servi ca suport sau pentru altceva.

Nimeni nu cunoaşte cu exactitate când a fost folosită pentru prima dată o bucată din metal pentru prinderea a două bucăţi de lemn şi nici cine a inventat-o. Dovezile istorice indică faptul că cel mai rudimentar tip de cui a apărut prin jurul anului 3000 î.Hr. În vremea romanilor se foloseau cuiele forjate manual, în special sub formă de „ţinte”, obiecte aparent tipic romane folosite pentru fixarea bucăţilor de piele, utilizate şi în prezent în producţia de încălţăminte

Depozitul MAX - Cuie

Dezvoltarea cuiului a fost simplă şi liniară, acesta suferind îmbunătăţiri doar în situaţiile în care, la fel ca şi pentru alte invenţii, s-au realizat progrese ale procesului de producere. O perioadă îndelungată, până în anii 1700, confecţionarea cuielor utilizate la construirea caselor, corăbiilor, căruţelor sau butoaielor a căzut în sarcina fierarului sau, mai precis, a „forjorului de cuie”.

 

Inventarea „maşinii de retezat” în 1565, un dispozitiv special conceput pentru producerea în masă a unor fire de sârmă şi vergele care puteau să fie tăiate sub formă de cuie, a reprezentat începutul revoluţionarii cuiului. Maşina de retezat, de obicei acţionată de forţa apei, alătura două tije cu flanşe sau coliere ascuţite. Când o tablă metalică era împinsă prin aceste coliere, metalul era tăiat sau „retezat” sub formă de „vergele de cuie”. Grosimea vergelei putea fi variată prin ajustarea poziţiei şi dimensiunii colierelor. Apoi aceste vergele erau trimise la forjorii care le tăiau sub formă de cuie, cu un capăt ascuţit şi celălalt plat.

 

Independent de aceste progrese, finisarea finală a cuiului era realizată tot manual de forjorul de cuie. Între 1790-1830 era produs aşa-numitul tip A de cuie, prin lovirea cuiului pe o singură parte pentru a i se obţine vârful, în timp ce tipul B, lovit din mai multe părţi pentru obţinerea unei fixări mai bune în lemn, a fost produs între 1820-1900, perioadă în care cuiele forjate manual au fost înlocuite aproape complet de cuie cu dimensiuni exacte, produse cu maşini speciale.

 

În prezent, cuiele sunt disponibile cu lungimi ce variază între 2,5 şi 23 cm. Cuiele mai lungi de 15 cm sunt numite „piroane”, cum sunt cele folosite la montarea şinelor de cale ferată. Diametrul acestora creşte odată cu lungimea.

 

YANIDA COM SRL, prin Depozitul MAX, vinde cuie produse in Romania.